El meu amic Ion Cristofor, amb qui ens coneixèrem durant l'intercanvi entre poetes catalans i romanesos que van suposar les Veus Paral·leles de l'any passat, m'ha dedicat aquest poema del seu darrer recull. No puc dir l'emocionant que resulta que et dediquin un poema i més en una llengua estrangera però ja tan afí:
P.S. La traducció és de Sandra D. Roig! Păsările Poetei Maria-Antònia Massanet
Păsările se alătură rugăciunilor tale în lumina stinsă când aurul zilei se mută de pe frunze şi arbori în inimi.
Noaptea când bătrânii se pregătesc să intre în apele adânci ale somnului păsările nu cântă.
Doar pietrele din râu rochia şi pulpele tale lucind pe terasă şi greierii insomniaci mai descântă.
Din volumul Orchestra de jazz, în curs de apariţie
Ocells
A la poeta Maria-Antònia Massanet
S'uneixen les aus, com les oracions. S'apaguen les llums del dia quan es remou l'or d'entre les fulles i el cor del arbres.
De nit, quan els ancians es submergeixen en l'aigüa del somni profund, els ocells no canten.
Només pedres al riu vestits i cames brillants a la terrassa i els grills insomnes d'un maig d'encant.
